Vreau sa-mi dau astazi cu ghiocul,
Ca sa aflu unde-mi este pastrat norocul.
Dar degeaba poate-mi dau si ma asmut,
Daca noroc pe lume n-am avut....
N-am avut noroc si gata..
Viata-i scurta ca si ata.
Cand crezi tu ca e mai tare
Se ofileste si moare.
In ce , in cine oare sa mai crezi?
Mai poti odata , Doamne, ca sa ma botezi?
M-am rasfatat intr-un joc de culori,
Oare pe mormantu-mi vor fi semanate flori?
Va ramane-n urma mea mandra padure
Si drumul ars de pasii dusi departe...
Desi copacii, sunt doborati de crunta lor secure,
Iar gandurile mele ravasite, poate intr-o carte.
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu