Fara indoiala ca da. Sunt povesti adevarate si povesti gogonate. Unii cred in ele, altii le citesc doar din plictiseala. Amorul meu propriu ranit imi cerea o satisfactie cat mai neintarziata. Intr-o imprejurare ca aceasta, firea mea sincera ma impingea sa spun totul, dar am sa las o mica rezerva pentru cei curiosi totusi din fire. Viata mea a fost si este o izbanda in fiecare minut..poate in ochii altora nu mai are nici un pret, dar in proprii mei ochi da.
In definitiv, oare ce greutati am avut de invins?, ce obstacole, de inlaturat? Niciuna, niciunul....in ce consta meritul meu personal? Un chip frumos?(o simpla intamplare)Educatie, maniere alese?(inveti din carti, scoala, mediul, familie)Dragoste?(Hm!...Mda!, sa zicem, un pic.)Am fost si sunt un om cu bune si rele. Adevarul este ca niciodata nu am cucerit eu pe cineva, ci invers. Asa mi se parea normal, sa mi se intample...mai tarziu sa nu aiba ce-mi reprosa mie. Nu intram niciodata in vorba inainte de a observa un gest, o privire, un zambet, oferite din suflet de catre celalalt. Ma lasam intodeauna greu de cucerit. Totul era o lupta.., iar victoria mea avea apoi o tristete cu care ma impacam. Unde erau cetatile dispuse sa se apere chiar si dupa ce incetau de a mai rezista?
Am crezut multi ani la rand ca sunt o reduta de necucerit..dar uite ca acum am capitulat de buna voie. In asemenea conditii am preferat infrangerea. Framantata mereu de anii tineretii ce au trecut razand prin fata mea, fara sa ma pot bucura din plin, am scrasinit cu pumnii stransi, rascolita de acele amintiri triste si mi-am zis, va fi cu voia mea totul. Orice mi s-ar intampla voi merge pana la capat!
De fapt ce este dragostea? In definitiv ce poate fi? Dragostea este o taina pe care o ascund doar cei doi indragostiti si o poarta in umbra, de frica luminii. Apoi dupa ce taina se da pe fata, dragostea incepe sa paleasca, se vestesjeste ca si-o floare, isi pierde din fragezime, iar vraja cu care a inceput totul devine ceva obisnuit, ca orice lucru dupa ce se invecheste. Tu ca om normal, daca vrei sa pastrezi acea vraja permanent in sufletul tau, ce trebuie sa faci? Sa arunci haina sau sa o speli de murdarie si s-o calci usor, ca s-o poti imbraca si-a doua zi? In tot ce face omul trebuie sa existe un mic secret si numai impreuna trebuie pazit cu mare grija. Intr-o zi secretul va fi dezvaluit intregii omeniri si personajele din acea poveste vor trai fericite pana la adanci batraneti.
La urma urmei cine-i vinovat ca mi-ai iesit in cale si mi-ai tulburat sufletul? Cred eu ca o putere neinteleasa, pe care noi nu o vedem, ci doar o simtim cum pluteste deasupra capetelor noastre, ne reglementeaza viata dincolo de vointa noastra constienta. Acolo sus este si va fi intodeauna Dumnezeu. Sa credem in minunile lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu