Dupa ce se incurcase in atatea hatisuri, acum visase dragostea in toata splendoarea ei. Asa sa fie oare? De ce ne speriem in fata bolii? Un pic de dragoste daca a fost, viata ta poate merge-nainte cu un rost.
Sa nu confunzi niciodata ura cu razbunarea? Betia cu alcoolul? Tandretea cu fericirea?
Boala cu moartea? Toate sunt complet diferite...Unul este efectul dupa care se conduc sufletele marunte, celalalt este efectul unei legi dupa care se conduc sufletele mari.
Dumnezeu uraste dar nu se razbuna niciodata. Ura este viciul unor suflete ce plutesc in Univers, fara asi gasi vreodata alinarea. Pazeste-te de omul care uraste si se razbuna, o singura greseala, si viata n-ar mai fi posibila pentru dumneata.
Cand cineva locuieste cu altcineva zilnic impreuna..in loc sa se iubeasca mai mult, ei cauta sa se analizeze mai mult. Acest fenomen este firesc pana la un punct... dar unde este iubirea cea de alta data? Oare spiritul de observatie este mult mai ascutit decat iubirea din interior? Fiecare om isi pierde din stralucirea de la inceput, dar unde este iubire adevarata, stralucirea poate fi adorata pana la adanci batraneti.
Oare tot asa se intampla si cu felul limbajului, ideilor, ca si cu sentimentul?
Inteligenta rugineste si ea de la un timp, la fel ca si corpul, dar nu trebuie sa disparem...sau sa disperam in fata bolii.
Fara sa ne dam seama, noi oamenii imprumutam uneori unii de la altii, gesturile, felul de a vorbi, de a ne comporta, atitudinile dar nu si infatisarea...
Gasirea unui suflet superior tie, este greu de gasit, deoarece omul se poate schimba peste noapte foarte usor...si nu din cauza lui ci a tuturor bolilor ce poate sa-i deterioreze iubirea cea aprinsa candva.
In strafundul inimii, el stie ca ceva mai este, dar durerea fizica insuportabila, striveste si ultima farama de dragoste ce mai exista. Incearca sa o intunece, sa o sluteasca, lasand in urma doar mediocritatea ideilor ce nu au fost puse inca in aplicare. De aici omul incepe sa se urateasca in ambele sensuri, pentru ca sinistra idee a convenientelor de avere domina orice intelegere patrimoniala iar spiritul degeneareaza automat, traind fericirea cu aceste doua ganduri zdrobitoare.
Ele femeile, mai pot oare insemna ceva in viata acestor barbati? Ea rabda cu inversunare ranile facute din mandrie de catre cel pe care-l credea c-o sa-i fie alaturi o viata-ntreaga la bine si la greu.
Obligata sa-si ingroape pe veci comorile iubirii ea nu va arata societatii in care traieste decat doar aparentele.
Sa nu confunzi niciodata ura cu razbunarea? Betia cu alcoolul? Tandretea cu fericirea?
Boala cu moartea? Toate sunt complet diferite...Unul este efectul dupa care se conduc sufletele marunte, celalalt este efectul unei legi dupa care se conduc sufletele mari.
Dumnezeu uraste dar nu se razbuna niciodata. Ura este viciul unor suflete ce plutesc in Univers, fara asi gasi vreodata alinarea. Pazeste-te de omul care uraste si se razbuna, o singura greseala, si viata n-ar mai fi posibila pentru dumneata.
Cand cineva locuieste cu altcineva zilnic impreuna..in loc sa se iubeasca mai mult, ei cauta sa se analizeze mai mult. Acest fenomen este firesc pana la un punct... dar unde este iubirea cea de alta data? Oare spiritul de observatie este mult mai ascutit decat iubirea din interior? Fiecare om isi pierde din stralucirea de la inceput, dar unde este iubire adevarata, stralucirea poate fi adorata pana la adanci batraneti.
Oare tot asa se intampla si cu felul limbajului, ideilor, ca si cu sentimentul?
Inteligenta rugineste si ea de la un timp, la fel ca si corpul, dar nu trebuie sa disparem...sau sa disperam in fata bolii.
Fara sa ne dam seama, noi oamenii imprumutam uneori unii de la altii, gesturile, felul de a vorbi, de a ne comporta, atitudinile dar nu si infatisarea...
Gasirea unui suflet superior tie, este greu de gasit, deoarece omul se poate schimba peste noapte foarte usor...si nu din cauza lui ci a tuturor bolilor ce poate sa-i deterioreze iubirea cea aprinsa candva.
In strafundul inimii, el stie ca ceva mai este, dar durerea fizica insuportabila, striveste si ultima farama de dragoste ce mai exista. Incearca sa o intunece, sa o sluteasca, lasand in urma doar mediocritatea ideilor ce nu au fost puse inca in aplicare. De aici omul incepe sa se urateasca in ambele sensuri, pentru ca sinistra idee a convenientelor de avere domina orice intelegere patrimoniala iar spiritul degeneareaza automat, traind fericirea cu aceste doua ganduri zdrobitoare.
Ele femeile, mai pot oare insemna ceva in viata acestor barbati? Ea rabda cu inversunare ranile facute din mandrie de catre cel pe care-l credea c-o sa-i fie alaturi o viata-ntreaga la bine si la greu.
Obligata sa-si ingroape pe veci comorile iubirii ea nu va arata societatii in care traieste decat doar aparentele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu