Ce-şi spun iubiţii?

Cele două cuvinte„TE IUBESC”, izvorăsc din ambele suflete dacă e iubire adevărată. Acum, da mă iubeşti, dar depinde cum mă iubeşti? Ca sarea în bucate, ca zahărul sau ca mierea? Cine nu cunoaşte povestea ”Sarea în bucate”, spune; ca mierea, ca zahărul, doar să scape mai repede de gura ei. Cel care o cunoaşte, este mai reţinut în declaraţii...până la urmă mănânci şi un sac de sare cu el...şi tot nu afli dacă te iubeşte cu adevărat. Ai fost un ”amor”..cât ai fost...apoi urmează alta...să fie oare dragostea lui pentru ILEANA?, LIVIA?, MARANDA?, CASANDRA?...
Greu de spus ce este în mintea bărbaţilor, paradisul în nici un caz nu există...cine crede că paradisul există, n-are decât să creadă..eu cred că-i doar o posibilitate....sau o mare prostie...
Să presupunem, că nu sunt posibilităţi de a rămâne cu cineva drag împreună şi ce urmează? ...O dezamăgire totală, un efort în plus de a supraveţui, o incertitudine despre viaţă. Cine lucrează doar pe interese, ala nu mierită: simpatia, iubirea, dăruirea, amintirea ta.
Este începutul lunii ”mai”, de-acum nimic n-o să ”mai ai ”să-mi dai sau să-ţi dau. Toate vor intra într-un con de umbră. Ţi-am lăsat doar impresia că eu nu ştiu mai nimic de tine, pentru nişte motive pe care nu ai cum să le bănuieşti. Voi rămâne eu cu ideile mele, tu cu nevestele tale...ADIO.