Suntem, aşa după cum gândim

Şi femeia aceasta va continua povestea, acum cu o expresie mai ciudată, aşa cum nu s-ar fi întâmplat nimic înainte, aşa pe gustul ei şi numai al ei. A apucat-o furia, deoarece era urmărită de o singură întrebare, la care nu va primi răspuns niciodată. Ce valoare are prietenia şi cât de rezistentă poate fi, atunci când iubeşti cu adevărat?
Tot ce construisem cu atâta trudă acum se dărâma încet, sub privirea ochilor înlăcrimaţi. Am să-mi schimb total gândirea despre o relaţie de cuplu. Unde oare e eroarea? Şi totuşi am avut revelaţia că suntem un cuplu fericit...ce frumos era!!
Să nu crezi cumva că nu am analizat şi nu am înţeles ce ai urmărit? Acum că s-a terminat, nu vreau să mai fac pe plac celor dintâi, ci doar celor de pe urmă. Ştiu că modestia mea, mă va face poate iar să sufăr, dar nu mă voi da învinsă.Acum sunt silită să-mi fac un proces de conştiinţă, să mă întăresc, să uit suferinţa la care am fost supusă, şi să-mi vad viitorul printr-o altă prismă....mult mai responsabilă.
Şi poate mă vei întreba, cum o să procedez? Întâi, nu vreau să mai vad pe nimeni, nici pe tine, deoarece nu m-ai meritat, şi tu ştii motivele...apoi o să mă relaxez o perioadă bună, după care voi lupta pentru o ideie...căci doar ştii că sunt o idioată, dar ce justificare are un om din timpurile noastre să mai lupte pentru o ideie? Poate una singură...să nu moară ca o idioată, făcută de un idiot.