Şi s-a sfârşit povestea lor

Grozav lucru să fii fericită! Ştiu că eu port o mare parte din vină, dar el? El este fericit?A fost fericit vreodată? Cât a ţinut fericirea? În scrierile mele scurte am pus multe întrebări...dar fără răspuns au rămas multe.
Nimeni nu ştie ce este în sufletul unui om. Toate acestea au venit încetul cu încetul şi acum vor pleca tot aşa.Ceea ce-l ţinea în  neîncetata turbare şi-l făcea nefericit era amintirea copiilor. Aceasta era cea mai mare durere sufletească, pe care nu dorea să o arate,,,,dar eu am pătruns în interiorul sufletului său şi am aflat-o. Nu mai avea nici o poftă de viaţă, de distracţie, nici un rost în lumea aceasta fără ei. Rămas singurel pe lume, căuta mereu un suflet alături, care să-i oblojească rănile trecutului. I-m fost alături cât s-a putut, mai departe ştie el să se descurce, doar este om în vârstă...
Cea mai mare durere a mea este, că nu am reuşit să-l cunosc mult mai bine...avea multe să-mi spună şi să-mi demonstreze în timp....când vine seara plâng...şi-acuma plâng...de ce oare?

„Nu mă plâng, Doamne, de unele de altele, ci mă plâng că nu am avut parte de binecuvântarea căsniciei noastre.Tu ştii  mai bine cum ai să-mi croieşti viaţa şi pe cine îmi vei dărui să-mi fie alături până la adânci batrîneţe”.