Oricăte dureri de la copii noi vom avea.
Chiar dacă uneori ne-au scos din minți
Ajutor în toate, mereu noi le vom da.
De s-ar întoarce roata vieții înapoi
Ar fi o magică plăcere între noi.
Tinerețea n-o poți întoarce niciodată
Vom selecta ce-a fost frumos odată.
Sufletul se duce-acuma spre visuri rătăcite
Ce trebuiau atunci, de mult să fie împlinite
Și inima ne este iarași plină
De-o sacră melodie, melancolică, divină.
Umbra ta și umbra mea, acuma parfumată,
Stau aproape de lumină prin prin muzică, cuvinte furișată,
Ca o nimfă pânditoare pe sub arbori desfrunziți
Ea va atrage lângă sânu-i cald, pe cei doi îndrăgostiți.
Îndrăgostiți de tot ce-i bun și ideal, frumos,
Va mai pica curând din păru-mi alb un fir pe jos.
Suntem părinți și vom fi mâine și bunici
De tot ce se întâmplă, astăzi, mâine...
Ce poți Tu, Doamne, să mai zici ?
Lucian Drăgan - Doi părinți stau singurei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu