De ce zambim, iubim? de ce?
Cand trupul nostru e-o neliniste?
De ce iubim, oare de ce?
Cand dragoste curata, nu stii daca mai e?
De ce iubirea toata e-o durere, oare de ce?
In neliniste ea vine si tot asa ea piere.
Cui daruim noi zambete si de ce?
Daca iubirea e o pacoste?
Raman in urma doar semne de-ntrebare
Sau si iubirea ta cea mare?
Unde esti tu-al meu zambet curat?
Pe tine mult te-am asteptat.
Si-acum daca te-am gasit, vreau sa ramai
Sa nu mai pleci din serile-mi pustii.
Cui voi mai darui eu zambete
Daca dragostea nu-i decat o pacoste?
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu