Atenţie!

Decât să te învârţi mereu într-un cerc vicios, mai bine e să taci şi să ieşi la timpul potrivit.Nu trebuie să arătăm cu degetul slăbiciunile partenerului, deoarece într-o zi ţi se va întâmpla şi ţie acelaşi lucru. Este poate o competiţie pentru frustrarea ta şi o dovadă-n plus pentru cât mai iubit.
Am cunoscut recent un cuplu..ce n-ai fi zis că ei se vor despărţi vreodată..şi iată că ruptura lor s-a produs. Căsătoriţi erau şi iată că această căsătorie nu a ţinut, chiar dacă ei aveau 3 copii. Multe din marile iubiri sfârşesc astfel...cine este de condamnat?
Dar am cunoscut şi altfel de cupluri.....destul de fericite, ce au ştiut de la bun început, ce vor de la viaţă. Respectul reciproc, devotamentul, plăcerea de a fi mereu împreună, bucuria dezlănţuită, eliberarea de griji şi stres, toate acestea i-au făcut fericiţi până la adânci bâtrâneţe.

Cine nu vede în celălalt de la bun început, ceea  ce el caută, cu greu va găsi pe parcurs la alţi parteneri....atenţie! cu cine vă însoţiţi la un drum lung..şi de ce încercaţi să porniţi cu un astfel de om.

Prizoniera

Prizoniera, o piesă de teatru de Edouart Bourdet, înfăţişează o eroină plină de dragoste anormală. Nu ştiu de ce dragostea ei nu a fost una normală? Oare suferinţa ei din cauza dragostei s-a meritat?
Toate femeile se văd la un moment dat prizoniere în sufletul celui pe care l-a iubit, dar sentimentele nu pot fi reciproce..şi acest prizonierat nu-şi are rostul. Mai devreme sau mai târziu, intervine plictiseala şi cel în care ţi-ai pus speranţa, că te va iubi întodeauna, îţi va deveni cel mai aprig duşman.
O dată cu înaintarea în vârstă, îţi dai seama prin ce ai trecut, ce te aşteaptă de acum încolo şi nu poţi lua o decizie de una singură. Pe cine chemi în ajutor? Prima dată; copiii, apoi părinţii dacă mai trăiesc,,,,apoi fraţii dacă eşti în relaţii bune cu ei. Te sfătuieşti cu ei cât te sfătuieşti şi la sfârşit, tot tu, eşti cel ce iei decizia finală.
Dovada de solidaritate cu cel pe care l-ai cunoscut, trebuie să persiste în timp. Tu nu poţi fi privită de celalalt, ca fiind un bun personal....sau ca o umbrelă. Am să mă gândesc bine ce am de făcut, ca să nu regret mai târziu.

Să joci un rol pe un pat de bolnavă, să marchezi în acelaşi timp suferinţa morală şi durerea fizică este ceva supraomenesc. Este greu de gasit ceea ce tu cauţi de o viaţă-ntreagă, dar nu imposibil.

Ce spun ochii?

„Ochii sunt oglinda sufletului.”..dacă tu nu te poţi vedea în ei, atunci cu siguranţă nu vei fi în sufletul acelui om.
Mama m-a adus pe lume în această zi de aprilie(16). Toţi mi-au prezis un viitor fericit..dar fără o garanţie că voi fi mereu fericită. Garanţia am fost doar eu, la ceea ce am câştigat sau pierdut în viaţă. Uneori am oferit prea multe celor apropiaţi, alteori poate deloc. Recitesc ceea ce am scris până acum pe acest blog, făcut de un om cu un suflet mare şi nu-mi vine a crede că eu am scris....ce am câştigat de la viaţă?
O picătură de fericire într-un pahar plin cu venin, care acum s-a spulberat de tot....viaţa nu-i decât o roată.
Valurile vieţii vin şi trec precum norii de pe cer, zâmbet şi tristeţe...dar astăzi pot să spun cu mâna pe suflet că am fost destul de liniştită şi fericită. Parcă am renăscut..oare pentru a câta oare? Nu ştiu de ce simt o uşurare, cautând să-mi alung toate obsesiile, grijile, gândurile , lacrimile şi să mă regăsesc doar în sufletul unei singure fiinţe.M-am străduit să fiu o persoană destul de bună, prietenoasă, iubitoare, zâmbitoare...mai mult nu am ce arăta.

„NU PRIVIND SĂ DOBÂNDEŞTI, CI DOBÂNDINDU-ŢI S-O PRIVEŞTI”

N-aş fi crezut!

N-aş fi crezut că te voi iubi
Vâzând tăcerea din ochii tăi
N-aş fi crezut, că mă voi îndrăgosti
Citindu-ţi doar chipul şi privirea.

N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
tăcerea din ochii tăi,
tacerea din ochii mei,
tăcerea de pe buzele tale,
tacerea de pe buzele mele,

N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
tacerea, durerea, speranţa....

Păcat că mâine vom îmbătrâni!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Oul roşu şi frumos,
De-nvierea lui Hristos,
Toţi românii îl cinstesc
Şi pe rând aşa rostesc:
Cu suflet curat..
Hristos a înviat!

Risipitorii

Dacă tot suntem în vinerea mare, să aflăm cine sunt risipitorii.Înteresează oare pe cineva realitatea fenomenelor care ne stimulează spiritul? Toate cate se întâmplă şi toate câte ni se întâmplă nouă personal, se datorează unor personaje politice şi nu numai...numiţi „risipitori”. Aceste personaje avide după distracţii, călatorii în diferite colţuri ale lumii, bijuterii sau alte obiecte de lux, ne fac nouă viaţa un chin. Degeaba ne rugăm noi să avem de toate...dacă nu vom înţelege că suntem manipulaţi de aceşti „ risipitori”. Cine a distrus economia? Cine ne-a adus iar la sapa de lemn? Cine şi-a bătut joc de omenire?Aceste şocuri la care suntem astăzi supuşi, nu vin din cer sau de la cei de jos, ci de la aceste specimene ce ne conduc ţara.
Treziţi-vă oameni buni la realitate! Viaţa e una pe pământ, învaţă încet dar sigur cum trebuie s-o trăieşti!
Sunt dezgustată,de ceea ce vad la televizor şi plătesc ca fraera mii de lei, sunt indignată,de instabilitatea de pe intreaga planetă, sunt întristată, când vad zilnic, cum  sfârşeşte viaţa unor oameni, sunt oribilizată, de nunta ţiganilor expusă în public....sunt,.....sunt,...de ce toate aceste deziluzii?
Dacă nu ne vom trezi din această euforie, vom ajunge o ţară de drogaţi, de tâlhari(iuda), alcoolici, cămătari şi nu mai zic....deschide-ţi ochii mari în această VINERE MARE!

Discuţii în contradictoriu

Indiferent de problema ce o dezbatem, niciodată să nu lăsăm subiectul în suspans şi să nu lăsăm ca inimile noastre să se separe una de cealaltă, să nu rostim cuvinte ce ne-ar putea îndepărta(jignitoare), căci va veni o zi când distanţa va fi atât de mare, încât inimile noastre nu vor mai găsi drumull de întoarcere.
Adu viaţa în lumea din jurul tău.Dă-i culoare şi multă armonie!
Acum în prag de sărbători, să fiţi mai buni, îndurători şi răbdători!
Cuvântul bun mai seamănă-l odată şi ochii plini de lacrimi va da holda de sus binecuvântată.

Si dacă vezi că roada nu vrea să încolţească, o, nu descuraja! Ce-ai semănat odată cu multă trudă, va răsări poate cândva. Nu lasa timpul să treacă indiferent pe lângă tine.Clădeşte în sufletul tău un vis adevărat.

Ochii noştri plâng

Zidurile înalte la care speram să ajungem împreună, astazi se prăbuşesc..deoarece ne apăsau cu severitatea lor tristă. Acum că am trecut de „mijlocul drumului vieţii”..peste 50 de ani de existenţă, credeam că putem realiza multe împreună, dar m-am amăgit.Îl voi considera un călător prin viaţa mea, lângă care am cunoscut multe, un suflet masculin eminent. Am mers pe aceeaşi cărare şi mă simţeam ocrotită, dar acum simt că s-a întâmplat altceva...dacă voi afla adevărul poate va mai avea încă o şansă. Îmi doresc să facem Paştele împreună, ca să lămurim definitiv ce va urma să fie între noi doi. Nu se mai poate suferi separat....cine n-a cunoscut singurătatea , doresc nici să n-o cunoască. Urări de bine şi fericire tuturor prietenilor şi rudelor. Sfintele Paşti să ne facă mult mai buni, mai fericiţi, mai înţelegători, mai iubitori.

Viaţa de cuplu

Vedem zilnic ce presupune viaţa de cuplu. Câte amintiri îmi vin acum în minte...dar cea mai mare amintire va fi doar una singură. O voi păstra până ce voi intra în mormânt.Ce păcat că viaţa aceasta de cuplu n-a ţinut decât o vară. Cine a trăit înconjurat de familie, poate înţelege un suflet ca al meu. Orice viaţă e un lucru extraordinar pentru mine...şi poate nimic, absolut nimic pentru alţii. Copiii poate m-or înţelege.
Această viaţă  a ţinut puţină vreme, dar parcă aş fi trăit-o pentru toţi anii pierduţi. În acest timp s-a închegat o mare parte din caracterul meu, aşa cum aş dori să rămână mereu. Să am un cult şi o tandreţe alcătuită doar din aceste amintiri frumoase. Un peisaj de vis, albastru, cu un orizont nemărginit pentru ceea ce este iubire adevărată.
„Un cuvânt mai mult sau mai puţin şi totul ar fi stricat ceea ce s-a clădit cu atâta trudă”