Ti-as zice ca esti cea mai frumoasa!
Dar nu pot, in umbra serii esti cea mai durerosa.
Ti-as spune ca esti ca o floare,
Nu pot sa-ti spun, caci inima ma doare tare.
Ti-as darui tot ce-i mai frumos,
Nu pot, astazi, este prea dureros...
Maine poate sufletul meu se-nchina tie,
Si vom trai mereu in armonie.
luni, 31 ianuarie 2011
duminică, 30 ianuarie 2011
Magia unui vis
Cuprinsa de atata incordare si de dor,
Magia unui vis imi este aztazi iarasi triumfala,
Cu gandurile si cu ochii privesc in viitor
La o iubire pura, tainica si ideala.
Pe varful visurilor mele nalte
Sta sufletul mereu in exaltare
Gasiva oare dorinta sa il poarte
Spre-un suflet bun in lumea asta mare?
Prin umbra care-mi da iarasi fiori,
Eu caut o lumina la fel ratacitoare
Ascunsa noaptea pintre miile de flori,
Iar ziua printre razele de soare.
Magia unui vis imi este aztazi iarasi triumfala,
Cu gandurile si cu ochii privesc in viitor
La o iubire pura, tainica si ideala.
Pe varful visurilor mele nalte
Sta sufletul mereu in exaltare
Gasiva oare dorinta sa il poarte
Spre-un suflet bun in lumea asta mare?
Prin umbra care-mi da iarasi fiori,
Eu caut o lumina la fel ratacitoare
Ascunsa noaptea pintre miile de flori,
Iar ziua printre razele de soare.
Un nou inceput,mai frumos decat primul
Au trecut anii...asa cum au trecut, in care toate pareau a fi bune si la locul lor.Singurul nor ce mi-a umbrit mereu viata, a fost unul singur(sotul ce n-a stiut sa ma respecte). Ajutata si incurajata de un bun prieten, si chiar de copiii mei, voi incerca sa-i dau un nou inceput vietii mele.Cred cu tarie ca ceea ce este mai important in viata, este respectul intr-o casnicie. Am tot vorbit in scrierile mele despre iubire, dragoste,dar mai putin despre respectul reciproc.Istorioara mea este cu atat mai trista pentru ca sunt la primul pas ce vreau sa-l fac definitiv impreuna cu acest om. Abia acum am inteles si mi-a dat sa aflu ce mult conteaza un bun prieten, eu care pana acum am fost mereu o neincrezatoare,chiar si in ceea ce am facut pentru mine ca sa-mi fie putin mai bine.Stiu ca cel mai tare ma doare, faptul ca am trait asa de multi ani intr-o mare si gogonata minciuna.Voi trece si peste acest impediment.Singuratatea lui si a mea poate ne va uni pe veci, iar vietii noastre impreuna, poate vom incerca sa-i dam un nou sens, sensul cel adevarat, cautat de multi ani, si pe care abia acum am reusit sa-l gasesc.
Misterul unor flori rosii fara aroma de minciuna, va dainui in timp si singuratatea noastra va disparea pentru totdeauna. Zi de zi imi voi dori doar flori rosii adevarate, de unde sa putem culege impreuna fericirea, iubirea intelegerea, si respectul reciproc.
Misterul unor flori rosii fara aroma de minciuna, va dainui in timp si singuratatea noastra va disparea pentru totdeauna. Zi de zi imi voi dori doar flori rosii adevarate, de unde sa putem culege impreuna fericirea, iubirea intelegerea, si respectul reciproc.
luni, 24 ianuarie 2011
Nu stie omul ce se intampla maine...
Riscam sa ne ratacim, sa orbecaim toata noaptea, sau si mai rau, sa inghetam, fara iubire, fara dragoste. Am aprins atunci focul, dar fumul care umplea toata incaperea ne-a obligat sa abandonam o perioada aceasta idee...Acum refugiul vanatoresc ni s-a parut castelul din basme in aceasta situatie. Am hotarat astazi sa inoptam impreuna acolo. E oare bine?? Pustnicul meu mi-a facut semn sugubat, ducand degetul la gura, sa nu-i semnalez prezenta si pentru ceilalti, sau cine stie ce ganduri avea....ma gandeam si eu la trista lui soarta.De ce trebuie sa sufere o viata-ntreaga pentru o simpla nedreptate??
Zmeura de campie
Este un roman scris de Mircea Nedelciu(1950-1999)-considerat a fi unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai curentului optzecist si ai postmordenismului in literatura romana.Romanul a aparut in 1984 si este alcatuit din 24 capitole numerotate cu toate literele alfabetului, de la A(cuvantul "Arac") si pana la Z(cuvantul"Zat").
Titlul constituie simbolul unei instrainari(zmeura find o planta de munte):omul-despartit de familie, tradat de memorie si chiar de istorie, ramane un instrainat prin lume.
Tema acestui roman-o constituie raportul dintre memorie si adevar, neputinta recuperarii trecutului autentic.
In investigatia lor, personajele lui M.Nedelciu descopera in schimb ,o generatie paterna vinovata de a se fi dusmanit si vandut, de a-si fi abandonat sau de a-si fi dus la parasire proprii copii si de ai fi inzestrat cu o biografie plina de pete oarbe:"In fond ceea ce cauti tu este aproape imposibil de gasït ".
Tineretea si varsta matura a omului care ti-a fost tata, trebuia sa fi existat acest om, dar totul s-a petrecut intr-un timp greu de inteles....
"Da, da ,degeaba ziceti ca nu va pasa si ca totul a trecut, totul inca doare...Suntem la fel ca niste soldati, da niste soldati pe ai caror umeri apasa inca durerile, supararile, raspunderile de generali;de tacerea si ignoranta noastra poate depinde inca soarta multor batalii care inca abia au inceput."
Titlul constituie simbolul unei instrainari(zmeura find o planta de munte):omul-despartit de familie, tradat de memorie si chiar de istorie, ramane un instrainat prin lume.
Tema acestui roman-o constituie raportul dintre memorie si adevar, neputinta recuperarii trecutului autentic.
In investigatia lor, personajele lui M.Nedelciu descopera in schimb ,o generatie paterna vinovata de a se fi dusmanit si vandut, de a-si fi abandonat sau de a-si fi dus la parasire proprii copii si de ai fi inzestrat cu o biografie plina de pete oarbe:"In fond ceea ce cauti tu este aproape imposibil de gasït ".
Tineretea si varsta matura a omului care ti-a fost tata, trebuia sa fi existat acest om, dar totul s-a petrecut intr-un timp greu de inteles....
"Da, da ,degeaba ziceti ca nu va pasa si ca totul a trecut, totul inca doare...Suntem la fel ca niste soldati, da niste soldati pe ai caror umeri apasa inca durerile, supararile, raspunderile de generali;de tacerea si ignoranta noastra poate depinde inca soarta multor batalii care inca abia au inceput."
Murmurul unui vis
Draga mea, cum pot oare sa-ti multumesc? Toata povestea ta m-a impresionat..mai ales ca totul
s-a petrecut intr-un oras asa de frumos ca Brasovul! Poate am fost captivata mai intai de titlul cartii tale "Rivala" si mai apoi de continut.
Patul se scufunda adanc, prapastia ma inghitea, mainile si picioarele, gandurile, fiinta intreaga, toate imi erau ca de plumb. As fi vrut sa strig, glasul nu percuta, as fi vrut sa alerg, picioarele nu mai voiau, as fi vrut sa ma desprind de asternutul acesta plin doar cu amintiri sumbre si totul mi se parea, ca-i doar un joc.
Pleoapele imi erau grele si intepenite de atata plans, obloane ale unor dureri ascunse.Vedeam in
substraturile fiintei mele, zeci de tunele prafuite si intunecate, dar undeva la capatul unui tunel incercam sa zaresc o luminita.O durere mocnita de ani de zile ma inunda, se imprastia ca firele de liane pe zidul unei manastiri....Uneori ne surprind doar visurile, si ce visuri? Vom ramane doar cu ele? S-au va fi ceva mai mult?. In timpul somnului, aparatul muscular se relaxeaza complet, insa isi reia activitatea in timpul visarii, ochii se invartesc in orbite, iar omul reuseste sa traiasca prin ceea ce viseaza. Medicii afirmau, ca persoanele care nu viseaza sunt victimele unor halucinatii si dereglari psihice in stare de veghe.Oare asa sa fie??
Povestile mele le-am marturisit unu-i singur om care ar fi dorit din tot sufletul sa ma cunoasca. Am acceptat cu conditia sa-i cunosc si eu povestile sale. Poate acest lucru ne-a legat putin mai mult...
Deodata minune!Am auzit u un ciripit, care m-a trezit la viata si la realitate. Am facut un efort ca sa ma ridic din panza de paianjen in care eram prinsa si sa ma conving daca ceea ce traiesc este aevea, dar pasarea si-a terminat prea repede trilul. Am sperat ca intr-o zi se va intoarce sa-si continuie ceea ce mi-a soptit, si asa a fost. Cred astazi ca toate faptele, zilele si intamplarile nu au fost in zadar. Am vazut ca prin ceata, maini alintatoare, crengi albe de cires, ce se indreptau spre obrajii mei sa ma mangaie si ma intrebam oare ce-or fi vrand? Acum le vad putin mai clar si ma bucur ca strigatul meu dupa ajutor nu a fost in zadar. O mana sincera, mi-a fost intinsa, o mana de care trebuia sa ma agat, mai demult, dar frica de ceva mult mai rau ca acum, m-a oprit sa fac acest pas.
- Hai ridica-te! hai indrazneste! Era glasul acela, atat de drag acum mie. Poate a fost singurul indemn de care am ascultat in toata viata mea, atat de bulversata. Am facut bine, sau nu ?Voi trebuie sa-mi spune-ti, cei care ati trecut prin aceste povesti de viata asemanatoare cu a mea....
s-a petrecut intr-un oras asa de frumos ca Brasovul! Poate am fost captivata mai intai de titlul cartii tale "Rivala" si mai apoi de continut.
Patul se scufunda adanc, prapastia ma inghitea, mainile si picioarele, gandurile, fiinta intreaga, toate imi erau ca de plumb. As fi vrut sa strig, glasul nu percuta, as fi vrut sa alerg, picioarele nu mai voiau, as fi vrut sa ma desprind de asternutul acesta plin doar cu amintiri sumbre si totul mi se parea, ca-i doar un joc.
Pleoapele imi erau grele si intepenite de atata plans, obloane ale unor dureri ascunse.Vedeam in
substraturile fiintei mele, zeci de tunele prafuite si intunecate, dar undeva la capatul unui tunel incercam sa zaresc o luminita.O durere mocnita de ani de zile ma inunda, se imprastia ca firele de liane pe zidul unei manastiri....Uneori ne surprind doar visurile, si ce visuri? Vom ramane doar cu ele? S-au va fi ceva mai mult?. In timpul somnului, aparatul muscular se relaxeaza complet, insa isi reia activitatea in timpul visarii, ochii se invartesc in orbite, iar omul reuseste sa traiasca prin ceea ce viseaza. Medicii afirmau, ca persoanele care nu viseaza sunt victimele unor halucinatii si dereglari psihice in stare de veghe.Oare asa sa fie??
Povestile mele le-am marturisit unu-i singur om care ar fi dorit din tot sufletul sa ma cunoasca. Am acceptat cu conditia sa-i cunosc si eu povestile sale. Poate acest lucru ne-a legat putin mai mult...
Deodata minune!Am auzit u un ciripit, care m-a trezit la viata si la realitate. Am facut un efort ca sa ma ridic din panza de paianjen in care eram prinsa si sa ma conving daca ceea ce traiesc este aevea, dar pasarea si-a terminat prea repede trilul. Am sperat ca intr-o zi se va intoarce sa-si continuie ceea ce mi-a soptit, si asa a fost. Cred astazi ca toate faptele, zilele si intamplarile nu au fost in zadar. Am vazut ca prin ceata, maini alintatoare, crengi albe de cires, ce se indreptau spre obrajii mei sa ma mangaie si ma intrebam oare ce-or fi vrand? Acum le vad putin mai clar si ma bucur ca strigatul meu dupa ajutor nu a fost in zadar. O mana sincera, mi-a fost intinsa, o mana de care trebuia sa ma agat, mai demult, dar frica de ceva mult mai rau ca acum, m-a oprit sa fac acest pas.
- Hai ridica-te! hai indrazneste! Era glasul acela, atat de drag acum mie. Poate a fost singurul indemn de care am ascultat in toata viata mea, atat de bulversata. Am facut bine, sau nu ?Voi trebuie sa-mi spune-ti, cei care ati trecut prin aceste povesti de viata asemanatoare cu a mea....
luni, 10 ianuarie 2011
Nu stii ce e iubirea si nici nu vei afla!
Iubirea-i neclintita, nu trebuie sa-ti schimbi iubitii
S-arunci alte noi vreascuri pe-acelasi foc mereu..
Gheena ta nu va arde decat pe toti osanditii
Ce nu stiu sa iubeasca si sufletul le greu.
Presimt ca iubirea va fi mereu doar chin,
Si simturile doar niste naparci spaimantatoare,
De tine asmutite, ce-acuma ma imbata cu venin,
Ce maine vor fi doar amintiri fugare.
Sa nu crezi ca iubirea e-o cupa doar cu viclesuguri,
Dulci mreji de carne, unditi de zambet si privire?
Din fructul nostru tainic, voit-am sa rasara niste muguri
In care sa se-amestece tot cerul, setos de zamislire.
Oare calcam noi doi vreo lege-a inimii-n picioare?
Acuma vad ca totul n-a fost decat dezamagire,
Ce maine o sa doara cred prea tare
Si ne va duce pe-amandoi numai la pieire.
Stam acum adumbriti de-o taina prielnica durerii,
Cumplita frumusete de chinuri ne framanta
Ramai cu mine in targul de mizerii,
Ti-am fost, voi fi o credincioasa si-o magica oglinda.
S-arunci alte noi vreascuri pe-acelasi foc mereu..
Gheena ta nu va arde decat pe toti osanditii
Ce nu stiu sa iubeasca si sufletul le greu.
Presimt ca iubirea va fi mereu doar chin,
Si simturile doar niste naparci spaimantatoare,
De tine asmutite, ce-acuma ma imbata cu venin,
Ce maine vor fi doar amintiri fugare.
Sa nu crezi ca iubirea e-o cupa doar cu viclesuguri,
Dulci mreji de carne, unditi de zambet si privire?
Din fructul nostru tainic, voit-am sa rasara niste muguri
In care sa se-amestece tot cerul, setos de zamislire.
Oare calcam noi doi vreo lege-a inimii-n picioare?
Acuma vad ca totul n-a fost decat dezamagire,
Ce maine o sa doara cred prea tare
Si ne va duce pe-amandoi numai la pieire.
Stam acum adumbriti de-o taina prielnica durerii,
Cumplita frumusete de chinuri ne framanta
Ramai cu mine in targul de mizerii,
Ti-am fost, voi fi o credincioasa si-o magica oglinda.
duminică, 9 ianuarie 2011
Cantecul ursului
Cand luna se reazeama-n schituri de stanci
Si lancile stelelor trec drepte, taioase
Cu umbra padurii pe umeri adanci
Cobori in suflete luminisuri umbroase.
Tu , patriarh al muntelui sur,
Stai in flacara zmeurei ca-n strana
Si molcom mormai cantecul pur
Intru slava datatorului de hrana.
Cine in labe ti-a pus atata putere
Si-n suflet atata blandete ti-a pus?
Astazi, ispitit de atata durere
Stii prea bine cate mai ai de dus?
Ma fura vremea si ma vinde
Astazi tot dorul cel jalnic ma prinde
Si-n nemurirea schimbatoare
Ma plec inaintea ta ca si-o floare.
Si lancile stelelor trec drepte, taioase
Cu umbra padurii pe umeri adanci
Cobori in suflete luminisuri umbroase.
Tu , patriarh al muntelui sur,
Stai in flacara zmeurei ca-n strana
Si molcom mormai cantecul pur
Intru slava datatorului de hrana.
Cine in labe ti-a pus atata putere
Si-n suflet atata blandete ti-a pus?
Astazi, ispitit de atata durere
Stii prea bine cate mai ai de dus?
Ma fura vremea si ma vinde
Astazi tot dorul cel jalnic ma prinde
Si-n nemurirea schimbatoare
Ma plec inaintea ta ca si-o floare.
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Care o fi taina comuniunii omului cu cele ceresti?
Inainte de moartea mamei mele(a treia zi de Craciun), eu am simtit ceva sufleteste, ceva care se rupea din mine si pleca undeva departe, spre un loc nestiut de nimeni.Ce taina o fi legand omul de cele ceresti si cele pamantesti, de are bucuria de a se desprinde dupa ce si-a oranduit totul, ca sa poata pleca impacat dincolo? Inainte de a se intaimpla tragedia, i-am pus palma pe fruntea senina inca si i-am sarutat mana ce m-a leganat si ocrotit, la fel ca si bunicei mele la cei patru anisori, ce-i aveam atunci cand s-a stins. Mama plangea, saraca, dar parca nu erau niste lacrimi de tristete ci de bucurie, ca a lasat ceva bun in urma ei.Cei opt copii nu au faut-o nciodata de rusine.Dorinta ei a fost una singura la despartire, sa o jelim(bocim), atata doar atata si-a dorit. Si de atunci o tot jelesc intr-una...mainile ei aspre de atata truda nu se pot uita asa usor. Aceste maini minunate, care-mi leganasera copilaria, adolescenta si anii tineretii. A fost ingropata, alaturi de cel care i-a fost sot toata viata. Acolo departe suntem toti la fel, nu mai avem reprosuri a ne face, toti ne transformam in tarana, fara nici un fel de deosebire, asa spunea mama. As fi vrut sa-i indeplinesc mai multe dorinte in viata(sa viziteze toate manastirile), dar nu s-a putut. Am fost si eu tot la fel de necajita ca si ea, dupa ce m-am casatorit. In ultimul timp am reusit sa ajung si eu pe acolo, dar ce folos ca dorinta ei nu a fost indeplinita.Ce poate fi mai frumos pe lume decat acest colt de rai de la munte? Salbaticia locurilor ne umple sufletele de un sentiment straniu, ceva intre admiratie si teama, intre cunscut si necunoscut. Nicaieri in lume nu-i mai frumos ca la tine acasa, dar trebuie sa ai omul potrivit, langa care sa te bucuri din plin. Se pare ca n-am fost o buna excursionista in tineretile mele, de aceea imi doresc acum la batranete sa colind tara in lung si-n lat, alaturi de cineva care sa ma mierite cu adevarat. Casa aceasta tacuta mi se pare din ce in ce mai pustie, sterg praful adunat de peste zi, si nu inteleg de ce l-as mai sterge, cui mai face bine acesta curatenie? Astazi toti traim intr-o mizerie nedescrisa, creata de aceasta societate multilateral dezvoltata, ramasa de pe vremea comunismului, cand eram nevoita sa invat la scoala despre marele LENIN. Am ajuns astazi la concluzia ca ne conduc aceeasi oameni, ca traim mult mai rau ca in trecut, ca bolile invadeaza trupurile oamenilor ca si mustele si nimeni nu ridica un deget pentru bietii oameni....toti or sa ajunga niste anemici, plini de dureri atat sufletesti cat si trupesti.In mainile cui va ramane viitorul copiilor nostri? Cand toti fac parada de vorbe si de moda in guvern?
Nu am sa pot uita vorbele mamei:"Lumea e rea maica, sa ai grija pe cine bagi in casa, sa nu te amarasca mai mult ca inainte!"
Nu am sa pot uita vorbele mamei:"Lumea e rea maica, sa ai grija pe cine bagi in casa, sa nu te amarasca mai mult ca inainte!"
De ce-am cazut?
Am cazut ca tu m-ai smuls din tine,
Asa striga azi ura cea din mine.
Si pentru ca tu m-ai aruncat ca pe-o unealta
Inima mea coboara si tresalta.
Umple-ma doamne numai cu bucurie
Si de tristete ea sa nu mai stie.
Cine, doamne ma va pune la loc?Cine?
Intregeste-ma , si nu te-oi face de rusine.
Tu esti un sfant,si sfant vei fi ca l-anceput,
Da-mi doamne, inima din copilarie ce-am avut.
Vreau dumnezeiasca mea stare
Sa nu ma pierd prin lumea asta care,
Nu va-ntelege niciodata ce-am patit
Tu, doar tu, m-ai aparat si ai stiut.
Un fir din taina ta ma strabatu,
Si ma intreb acum, ce trebuie sa fac cu sufletul?
Asa striga azi ura cea din mine.
Si pentru ca tu m-ai aruncat ca pe-o unealta
Inima mea coboara si tresalta.
Umple-ma doamne numai cu bucurie
Si de tristete ea sa nu mai stie.
Cine, doamne ma va pune la loc?Cine?
Intregeste-ma , si nu te-oi face de rusine.
Tu esti un sfant,si sfant vei fi ca l-anceput,
Da-mi doamne, inima din copilarie ce-am avut.
Vreau dumnezeiasca mea stare
Sa nu ma pierd prin lumea asta care,
Nu va-ntelege niciodata ce-am patit
Tu, doar tu, m-ai aparat si ai stiut.
Un fir din taina ta ma strabatu,
Si ma intreb acum, ce trebuie sa fac cu sufletul?
Ce este oare karma?
Karma este un termen indian adoptat de japonezi prin intermediul filozofiei budiste si se refera la soarta omului in acesta lume neinteleasa. De cele mai multe ori soarta lui este hotarata de faptele lui din viata anterioara, faptele bune oferindu-i sansa unei situatii mai bune in viata urmatoare,iar faptele rele-din contra.Tot asa dupa cum faptele din viata aceasta vor iraura fundamendal urmatoarea
reincarnare. Omul se naste si renaste mereu in lumea aceasta a suferintelor si a lacrimilor pana cand, dupa ce va indura suferinta dupa suferinta si va invata din aceasta suferinta tot ce e de invatat, va ajunge in cele din urma la perfectiunea mult visata. Atunci va fi pe taramul linistii desavarsite,si nu va mai fi condamnat la reincarnare.
Ce minunata e uneori viata si ce trista! Ce efemera, fara trecut si fara viitor, sa fie mereu doar un vesnic prezent, cel de acum!
reincarnare. Omul se naste si renaste mereu in lumea aceasta a suferintelor si a lacrimilor pana cand, dupa ce va indura suferinta dupa suferinta si va invata din aceasta suferinta tot ce e de invatat, va ajunge in cele din urma la perfectiunea mult visata. Atunci va fi pe taramul linistii desavarsite,si nu va mai fi condamnat la reincarnare.
Ce minunata e uneori viata si ce trista! Ce efemera, fara trecut si fara viitor, sa fie mereu doar un vesnic prezent, cel de acum!
joi, 6 ianuarie 2011
Nu e bogata dar e...
E ceea ce a vrut sa fie;
Un fir de iarba vie,
Poate o floare de papadie,
Si lumea cand ea moare
Sa nu afle, sa nu stie.
Pe varful unor maluri
Si intre ceruri, si intre valuri
Iubita ea sa fie de-un necunoscut
Sa uite-apoi ca tineretea i-a trecut.
Nalta e stanca, marea-i adanca!
Dar floricica nu se arunca
Ea vrea candoare, vrea sarutare
Oameni fiti buni, iubiti-va tare!
Un fir de iarba vie,
Poate o floare de papadie,
Si lumea cand ea moare
Sa nu afle, sa nu stie.
Pe varful unor maluri
Si intre ceruri, si intre valuri
Iubita ea sa fie de-un necunoscut
Sa uite-apoi ca tineretea i-a trecut.
Nalta e stanca, marea-i adanca!
Dar floricica nu se arunca
Ea vrea candoare, vrea sarutare
Oameni fiti buni, iubiti-va tare!
Prietenului meu drag...
Mâine va fi ziua ta frumoasă,
Să mă primești cu dragoste în casă.
Cu brațele deschise la tine voi veni
Numai dacă inima ta, va voi.
Sunt, ore, minute fericite,sunt tainice chemări
Dar în cumpăna vieții vor fi și marile dureri.
Veniți, scumpe dorinți , visuri mărețe
Căci nulă și tristă a fost a mea tinerețe...
Căci steaua fericirii în ochii tăi triști au lucit...
Eu niciodată-n viață așa nu am iubit.
Precum un soare dulce în veci neasfințit,
Așa vei fi pe veci, om bun, neobosit dar necăjit.
Lumina ta-mi lucește azi prin viață,
Nu te voi stinge din minte niciodată.
Întinde spre mine aripile tale ușoare
Înalță-te cu mine în ceruri, și chiar până la soare.
O! blândă, mult duioasă sși tainică lumină !
De tine astăzi speranța vieții mele se anină..
Și doru-mi tu alină, și jalea mea adâncă,
Șterge-mi de poți anii de lacrimi, ce mai suspină încă.
SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL
Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfintii-parinti/sfantul-ioan-casian/
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm
Angela Similea - Dă mâna dragul meu, prieten drag
Direcția 5 - Am nevoie de tine
Maria Buză - Iartă-mă
Bryan Adams - Please Forgive Me
Deborah - Aș vrea să te sărut
miercuri, 5 ianuarie 2011
Și mâine e o zi mare...
Doamne cât de mult tu, mă iubești ?
Nu vreau pomană de la nimeni, niciodată,
Și dacă mint, tu aspru să mă pedepsești,
Așa a fost să fie, așa-mi va fi viața, toată ?
Dacă așa-mi va fi și de-acum-nainte,
La ce, aș mai trăi, nu are rost...
Voi sta în banca mea, ca un copil cuminte,
Decât să-mi fie viața, mai rea precum mi-a fost.
Ah ! câte glasuri de-armonie, se aud în noapte,
În al meu suflet cântă toate, toate așa-mi duios
Dar el săracul, nu știu, să le mai ducă, poate ?
Tot ce e bun, prea bun, oare-i și sănătos ?
O, dulce înger de dezmierdare !
De-ai vrea unit cu dorul meu să fii,
Să-mi dai la despărțire o dulce sărutare,
Și-n suflet, vreau veșnic să-mi rămâi !
Sinaxar 6 Ianuarie
În aceasta lună, în ziua a șasea, se prăznuiește sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ( Epifania sau Boboteaza ).
Dacă a auzit însă pe Domnul zicând: " lasă acum ", a cunoscut că botezul este plinirea a toată dreptatea și L-a lăsat. Și botezându-Se Hristos, toată firea apelor a sfințit; și scufundând în apele Iordanului toate păcatele oamenilor, îndată a iesit din apă; înnoind și zidind din nou pe omul, care era învechit în păcate și dându-i împărăția cerurilor. A Cărui slavă și putere este în vecii vecilor. Amin.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului sfințit mucenic Romano Lachedemonul, care, mărturisind în anii 1695, prin sabie s-a săvârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
marți, 4 ianuarie 2011
De ce e supărat sufletul tău ?
Oare trebuie să-i aplicăm un tratament diferențiat sufletului ? Cine ne poate spune ce e cu adevărat important în viață ? Pentru unii e important să planteze doar un pom, să iubească o singură dată, sa nască doar un copil ? Și ce te faci dacă vin mai mulți copii pe lume ? Sau dacă reușești să te îndrăgostești de mai multe ori ? Sau ești nevoit să plantezi o pădure ?
Totul în viață e repetabil. Așa că numărul situațiilor care se petrec o singură dată e atât de neînsemnat, încât aproape că nimic nu se întâmplă doar o singură dată, decât nașterea și moartea. Cometele se apropie de pământ o dată la câteva zeci de ani, dar se apropie... Sufletele noastre oare se vor apropia mai mult ? Și oare când ? Printre atâtea chipuri necunoscute, zăresc doar unul ce mă încântă , ce mă alintă, ce mă mângâie.
Aș vrea să-l chem, aș vrea să-l simt, aș vrea să-l sărut în fiecare clipă, aș vrea să-l admir mai mult, ca pe un suflet de copil maturizat înainte de vreme. Dar ce păcat că el încă nu se arată, este parcă pierdut undeva în mijlocul mulțimii, îmbrăcat într-un palton gri, înspicat cu ceva alb ce-l prinde de minune.
Învață-mă ce să fac? Întodeauna ai fost cu un pas înaintea mea. Ai știut să alegi întodeauna esențialul.
Tudor Arghezi - Nu-ți cer un lucru prea cu neputință...
Nu-ți cer un lucru prea cu neputință
În recea mea-ncruntată suferință.
Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes,
Vreau să vorbești cu robul tău mai des.
De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură
Și anii mor și veacurile pier
Aci sub tine, dedesubt, sub cer.
Când magii au purces după o stea,
Tu le vorbeai – și se putea.
Când fu să plece și Iosif,
Scris l-ai găsit în catastif
Și i-ai trimis un înger de povață –
Și îngerul stătu cu el de față.
Îngerii tai grijeau pe vremea ceea
Și pruncul și bărbatul și femeea.
Doar mie, Domnul, veșnicul și bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul...
În recea mea-ncruntată suferință.
Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes,
Vreau să vorbești cu robul tău mai des.
De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură
Și anii mor și veacurile pier
Aci sub tine, dedesubt, sub cer.
Când magii au purces după o stea,
Tu le vorbeai – și se putea.
Când fu să plece și Iosif,
Scris l-ai găsit în catastif
Și i-ai trimis un înger de povață –
Și îngerul stătu cu el de față.
Îngerii tai grijeau pe vremea ceea
Și pruncul și bărbatul și femeea.
Doar mie, Domnul, veșnicul și bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul...
Ovidiu Komornyik - Ai uitat de mine
Povestea unui suflet trist...
Adrian Minune - Îmi plânge sufletul
Regăsire
În fiecare zi, aș vrea să te-ntâlnesc,
În fiecare clipă, aș vrea să te iubesc.
O lumânare-n sine, mai pură ca iubirea,
E-o stare fără trepte, mai sus ca fericirea.
Tânjesc după o faptă, în care să mă-ntorc,
Simt cum fără tine, să mai trăiesc nu pot.
Mă adun, urc iar, mă nărui cu tot lăuntrul meu,
Aș vrea s-ajung mai repede, până la Dumnezeu.
Am întâlnit un șarpe, ce strălucea splendid,
În pielea lui azi zace, un suflet chinuit.
Regăsire ( Ernesto Cortazar - Secret feelings )
Secret Garden - La Bellezza della Natura
Costache Ioanid - De ce nu vii ?
“ De ce nu vii de pe cărări străine
Să-mi cazi la piept ca un copil iertat ?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
Ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire ?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând ?…
De ce nu vii cât încă sunt aproape ?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem ?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
Și Harul Meu, în ceasul tău suprem ?
De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
Să colindăm alături ceru-ntreg ?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
Cu mâna Mea cunună să-ți aleg !
De ce nu vii tu, sufet nehotarnic,
Cât încă pot Mântuitor să-ți fiu ?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu !
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire ?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând ? ”
Să-mi cazi la piept ca un copil iertat ?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
Ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire ?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând ?…
De ce nu vii cât încă sunt aproape ?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem ?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
Și Harul Meu, în ceasul tău suprem ?
De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
Să colindăm alături ceru-ntreg ?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
Cu mâna Mea cunună să-ți aleg !
De ce nu vii tu, sufet nehotarnic,
Cât încă pot Mântuitor să-ți fiu ?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu !
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire ?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând ? ”
luni, 3 ianuarie 2011
Trandafirul cel pretențios
Am citit ceva interesant despre o floare mai puțin pretențioasa ca trandafirul, despre iris (stânjenel ) și mi-a plăcut...
Acum am să vă fac o destăinuire despre trandafirul puțin mai pretențios....
A fost odată ca niciodată, fiindcă așa încep toate poveștile, un trandafir cochet și vanitos care, văzând că toți se opreau în fața lui pentru a-l preaslăvi, fiind o floare frumoasă, el nu mai acorda atenție celorlalte flori refuzând chiar să le mai vorbească. Pană acum se trezea stropit cu roua lor și era tare mândru. Într-o zi , o albină se așezase pe frunza unui copac apropiat și văzându-l atât de plin de el, l-a întrebat: " De ce te porți așa de mândru cu celelalte flori din grădină ? Știu că ești cea mai frumoasă floare; dar nu ești și cea mai dulce, ce te face să te ții așa de mândru ? "
Trandafirul a ascultat întrebarea fără să se miște și se făcu imediat că nu pricepe..de fapt cine era această albină ca să-i ceară lui socoteală ? El se simțea regele florilor și unui cap încoronat nu i se vorbește astfel. La rândul ei, albina, văzând că este ignorată, nu insista prea mult și zbura spre o altă floare, mai drăguță. În altă zi trecu pe acolo și un fluture care a fost ignorat tot ca și albina.
Dar apoi într-o zi se întâmplă ceva puțin mai ciudat. Stăpâna grădinii intră înarmată cu o foarfecă și cum ei i se păru că trandafirul este cea mai frumoasă floare, îl tăie doar pe el, îl duse în casă și-l puse într-o vază. Așa după cum se știe, la puțină vreme petalele începură să se ofilească și să cadă una câte una.
Frumusețea lui dispărea, în timp ce în grădină celelalte flori o duceau bine pe tulpinile lor, fără a se mai pâange din cauza lui. Abia atunci trandafirul văzu cât de nefericit este din cauza mândriei și frumuseții lui. Își dădu seama că ar fi fost mai bine să nu iasă așa de mult în evidență față de suratele sale. Mult mai bine ar fi fost șă fie puțin mai dulce, mai tandru, mai simplu ca și celelalte floricele.
Pentru că, în timp ce el murea singur în vază, suratele lui cotinuau să se bucure de viață, de soare, de rouă, de mângâierea trecătorilor.
Iris - Floare de iris
Sursa:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)